Bate un vant care-ti smulge parul din cap. Nori grei strabat perspectiva superioara a vizibilitatii.
Echipament nu prea mai posed, o parte s-a rupt prin frecare cu asfaltul, alta s-a distrus la inundatie, iar ce mi-a mai ramas e o chestie mai mult de iesit in oras (noaptea, ca nu cumva sa fiu vazut).
Da' nu conteaza, azi am chef sa ma plimb. Kawa-bird abia asteapta si ea, desi nu zice nimic.
Bocanci, pantaloni, tricou, geaca, manusi, cagula, casca, rucsac, telefon, portofel, aparat, benzina.
Directia: unde-s norii mai ai dreaq. Numai asa, de-al dreaq. Ca-s eu al dreaq, Doamne iarta-ma, ca vorbesc prostii in fata manastirii.
Sucevita.
Peste drum de manastire, norii se uita la mine din varful dealului cu nume obscen: Furcoiu.
Fac si eu o poza, fara sa Furcoiu, si ma duc mai departe.
Ai dreaq nori, s-au tinut dupa mine.
Daca privesti cu atentie, in departare nu se vede Raraul.
Sunt congelat, desi nu recunosc. Un amic, Oti, care s-a nimerit pe acolo, mi-a facut aceasta... hai sa-i zicem poza.
Nori, copaci, copaci taiati, munti, ia sa ma tirez de-aici.
M-am oprit intr-o curba sa pasc niste iarba. Kawa-bird nu protesteaza.
Daca tot nu protesteaza, facem o poza impreuna.
De-acum drumul coboara. Coboram si noi cu el si nu ma mai opresc pana la locul de unde imi incasez banii in fiecare luna.
Incerc sa conving gagica sa-mi dea o cafea fierbinte pe datorie. Nu reusesc, desigur.
Drumurile asteapta, doar timpul se grabeste. Voi gasi o formula prin care sa le imbin pe cele doua in avantajul meu. In curand.
Ajunge pentru azi. Oprim motoarele.
