miercuri, 23 aprilie 2008

Bula papala (studiu istoric)

2006-09-05
Cv.T.NmN XXVIII"De mii de ani istoria este. Uneori este plictisitoare, alteori este si mai plictisitoare."(Herpolog din Anacrania, Cântul II, aliniatul 8)

Din timpuri imemoriale, Papa a reprezentat o forta imensa. S-au descoperit in apropierea Marii Piramide de la Gizeh fragmente de papyrus datand de peste 6000 de ani in care apare simbolul "papa". Din pacate simbolul respectiv este imposibil de redat, deoarece apare numai in fragmentele lipsa.
Dar sa aprofundam putin etimologia Papei: cand se naste oamenii, ei vrea ce? Papa, desigur! Si plange, si plange, pana le dai. De obicei mama le da lapte, dar se cunoaste cazuri cand le da si tata, cu biberonul, respectiv bunicul. Trecand peste acest aspect foarte interesant, dupa cum recunostea insusi Papa Platfus al Patrulea, care stropea cu saliva de fiecare data cand se prezenta si era foarte circumspect in ce priveste relatiile cu clerul (care nu putea lua in considerare celebrul Edict de la Vatican), Papa era o functie destul de greu de tolerat de catre Papa, exemplul cel mai elocvent fiind cazul Papei Incus cel Mic (412-488), care, de cate ori auzea cuvantul "papa", stranuta.(Vezi "Scriptica Eluzionara incipienta de la Traian pana la Vuia" de G.B.Trunchi, pag.125-133)
Epicurul (scuzati expresia) Brontee Weeles von Fuchtchen mentiona in romantica si arhicunoscuta lui epopee:
"O, papa, cat de harnic esti!
Trecut spre negrele mirese
Alergi haotic spre ferestre
Si tu tare harnic mai esti!"
Stiti, desigur, ca aceasta poezie a fost prima de cand s-a apucat de epicur. Si ultima. A murit calcat de un cal.
Dar sa revenim la Papa.Leonardo da Vinci (se traduce "cel plin de vicii", dupa Dictionarul de Nume si Interjectii de Ioan Nagalba si Magdalena Korecz-Pascaniuc) a inventat, printre multe alte aparate vizionare pentru epoca lui asa-numitul "papistas". Aparatul in sine este o realizare spectaculoasa, manerele lui perisabile facand posibila accederea catre mica mitra din camera inferioara. Cu ajutorul papistasului, Papa Bonifaciu cel Iute, celebru pentru lobii urechilor lipiti intre ei, raspandea emulatii printre credinciosi. Din pacate papistasul s-a stricat dupa moartea lui Leonardo, si nimeni nu a reusit sa-l mai repare. El se afla expus la Muzeul Etrier din comuna Medocue din Kazahstan.
In vremea Inchizitiei spaniole, Papa Ariel cel Curat a initiat ceremonia Rechizitiei, ca raspuns la vehementele proteste ale populatiei cu privire la torturile inumane la care erau supusi ereticii, piticii si pricolicii. Rechizitia, spre deosebire de Inchizitie, organiza intalniri calare in locuri dinainte stabilite, in care se desfasurau torturi publice si se mancau sacrilegii prinse de vanatorii din partea locului (Sacrilegiul este o specie disparuta de mamifer nevertebrat, cu opercule excentrice si chelicerul abdominal rasuflat. Vezi Revista Ornitorincului Muresean, nr.11/1984).
Printre probele de initiere a unui Papa era si "proba abtinerii orale", in care viitorul Papa trebuia sa se faca inteles timp de o saptamana numai prin gesturi sau sunete naturale (flatulatii, ragaieli, tuse, clipiri, icnete, scremeri, scarpinari, muci sau inrosiri la fata). Asa ca Bula Papala a aparut ca o consecinta fireasca a privatiunilor de nedescris suferite de Papi de-a timpul lungului. O dovada certa a vietii caste a papilor apare in "Epopeea lui Ghilgames", cand se mentioneaza ca "gurghulir dudrittna pruuna papa rt", joc de cuvinte intraductibil, care, dupa Moica ar insemna "papa nu poate decat sa guste" sau "papilele gustative", in versiune mayasa.
Chiar si mayasii au avut papa, care a fugit dupa moartea Contelui de Monteroza. Dupa unii istorici, este unul si acelasi cu Papa Fungus Georgescu (1615?-1658!). Georgescu este un nume destul de comun in tara noastra, dovada ca si eu am avut o colega de liceu pe care o chema Georgescu. Se vede aici influenta spaniola. In jurnalul de bord al navei lui Cristofor Columb apare matrozul Georgescu, "carele avan mai tragea de vasla lui si cand se opintea in ea mare prapad scormonea intru apele ceale mari carele areau supt doagele vaporulu nost".
Celebrul istoric ocluzionist Vasile Jackson de la Universitatea de Arte Istorice si Papale din Moscova a descoperit in Biblioteca Academiei Navale din Tibet o cronica care se credea pierduta, in care se povestea despre un Papa care traia intr-un sat si in alt sat traia o femeie foarte bogata. Femeia avea un baiat, si baiatul umbla duminica pe la bisericile din satele vecine. Dar femeia si-a construit in satul ei o biserica si Papa din satul vecin a fost foarte gelos pe ea, caci el nu avea bani sa-si faca si el biserica, a lui era a statului. Intr-o duminica Papa tinea slujba ca de obicei, cand intra in biserica baiatul femeii din satul vecin. Atunci Papa, scuturat de ura, opri slujba si il lua la rost pe baiat:- Asculta, bai, tu nu esti baiatul lui...? (persoana nu a dorit sa-i dezvaluim identitatea).- Ba da, nene, raspunse baietelul cu sfiosenie.- Pai ma-ta nu are biserica? intreba Papa cu ciuda.- Ba da.- Atunci du-te in biserica ma-tii! il apostrofa Papa pe baietel, care iesi oripilat de acolo si fugi intr-un suflet pana acasa, unde a si murit.
Vorbind despre "perioada neagra a Papilor", putem spune ca aceasta a reprezentat cel mai puternic fundament pentru constituirea Bulei Papale. O bula este o basica plina cu aer care iese din apa. Mecanica acestui fenomen a fost gasita in Cada lui Diogene, care s-a impiedicat de lumanare si a strigat "Au, urechea!", expresie gresit inteleasa drept "eureka" sau "evrika". Cel mai solid argument in favoarea teoriei mele este ca si grecii aveau urechi.