luni, 19 mai 2014

Story for unfolded lovers





Tu nici nu știi, iubito, câte minuni pe lume
Așteaptă răbdătoare, cu zâmbet de fecioară,
Se vor descoperite și vor să poarte-un nume,
Să se-nfiripe, tainic, ȋn tot ce le-nconjoară.

Cum, nu le vezi? Pe bune?! De necrezut imi pare
Când eu le văd, aievea, de pareă-aș fi cu ele.
Ȋmi defilează-n suflet, continuă splendoare,
Caleidoscop gigantic prin gândurile mele.

Privește răsăritul! Ai mai văzut vreodată
O mai desăvârșită a cerului pictură?
Paleta infinită, fantastic colorată,
Se contopește, iată, cu zarea cea azură.

Sau noaptea cea tăcută, cea care naște vise
Vezi câte stele poartă ȋn loc de giuvaeruri?
Sclipesc ȋn ele inimi, speranțe, vieți ucise,
Aduse-n ȋntuneric de prin străine ceruri.

Dar perlele căzânde, mici picături de ploaie
Le vezi? Nepăsătoare cuvinte reci, lichide.
Fereastra aburită le ține loc de foaie
Și tot ce lasă-n urmă sunt gânduri translucide.

…………………

Ce trist eram, iubito, când nu vedeai nimic
Pe când prea-plinu-mi suflet se consuma-n văpăi!
Ȋnsă-mi șoptise, iată, un gând stingher și mic
Că toată-această lume era... ȋn ochii tăi.

18.05.2014

duminică, 23 februarie 2014

Amintiri cu oase rupte (2012, vara)

Apoi dara, cinstiti boiari dumnevoastra, nice bine nu trecut-a sfantul soare de doaua ori preste a noastra bolta, cand io, preaplecatul mariilor voastre servitoriu, Pasquinelu celu cu barba, m-am ganditu in capul mieu: sa duc dara al mieu cal la preacinstitul Kolea, sa-i curete cu apa toate ceale, ca mi-i sila si avan la inima sa mai incalic pre elu, asa plin de balega, tina si muci cum se afla, de se scarbeste lumea cand trec de-a-n calare pe ulitele din satulu mieu.
Cu ceast gandu in crestet, am tras pre mine izmanele de sarbatoare, mi-am astupat goliciunile trupulu cu o camesa cu maneci scurte si goliciunea capului cu un ceaun din carele se simtea un miros proaspat si imbatatoriu de gaina fiarta cu tot cu pene.
Kawa-bird ma astepta cuminte sub un teiu, cu roatele intr-o rana si cu desagii cei noi atarnati de-o parte si de alta ca o pareche de.... ca o pareche de... ca o pareche de ce vor luminatele voastre minti, boiari dumnevoastra.
Ca sa nu mai lungesc voroava, ajuns-am intr-un suflet la Kolea boiarul, carele are spalatoria a mai buna din tat cuprinsul Moldavei. Se zvoneste chiar ca de la anulu care vine, o sa aiba chiar si apa, lucru de toata spaima si mirarea.
Dupe ce boiar Kolea mi-a usurat Kawa-bird de vreo douasprezece ocale cu scarbosenii si chimirul de cinci poli, ma indeamna necuratul sa ma pornescu in primblare spre targu, ca stiam ca e ziua cand ias fetili nemaritate ori da, sa-si arete coltunii, oghialele si toate cealelalte nurii pre care le are fiestecare, dupe putinta.
Ajuns-am aproape de buricul targulu, cand in fata mea, la vreo douazaci de coti departare (aprox. 4 metri - n.a.), o caruta a carei vizitiu mana ca zarghitulu, cam cu septezaci de postii pre ceas (aprox. 30 de km/h - n.a.).
Io gandesc iute de feliul meu, ase ca am inceput sa ma gandescu: sa-l intrec, sa nu-l intrec; sa-l intrec, sa nu-l intrec. Dupa vro douazaci de minute mi-am zis ca nu-i nice o graba, si m-am pusu in coada carutei, fix in locu unde se capteaza in mod optim turbulentele generate de vehiculul din fata.
Si cum meream eu ase, agale, ca pisatulu boului, vizitiul trece preste o piatra din mijlocul ulitei, incalicand-o; iara io, cu ochii atintiti la o mandrete de copila de vreo 65 de primaveri, ma opintesc de-a valma preste cel bolovan, si ma izghesc cu preacinstita-mi burta de pamant.
Doamne, in ceea cliputa vazutu-mi-am prin fata ochilor tata vieata, mai putin fazele cand eream beat, pre care nice macar subliminalul mieu nu le mai stie urma.
Calul mi-erea cazutu de-a latul ulitei, cu un ochiu intr-o parte, ca Basescu, cu scarita din dreapta (sau stanga, cum intri) intoarsa intr-un unghiu de 90 de grade celsius. Mi-am zisu: alelei, sa vezi ca mi s-o belitu coburul ceal nou!
Mare-i Doamne, nu s-or belitu, ca coburu erea preste piciorulu mieu, cu tot cu kawa-bird, spre marea mea usurare si veselie.
D-apoi nu va mai zic ce binecuvantat fost-am ca nu mi-am tras pre mine armura din piele de vitel, adusa tocmai din Jermania, de la boiarul Tschul, ca daca o aveam pre mine, mare prapad scormoneam in tesatura ei de vitel, si mare necaz imi faceam la fiere.
Dusu-m-am acas ca de la razboiu, cu doaua randuri de chele belite si cu dureri grozave in incheieturi, de s-o spariet lumea si o crezut ca au napadit turcii preste noi.
Dus-am calul la fierarul Gabriel, carele i-o indreptatu potcoavele, iara apoi, spre sara, ne-am dusu, io si cu kawa-bird, pre malul unui lacu, unde intalnitu-m-am, plin de bucurie, cu ceai vechi ai mei tovarasi de motoare, care se veseleau cu miel la ceaun, mamaliga, barabule coapte, palinca de mere si oracait de broaste.
Cand s-o innoptatu, mi-am asezatu oasele trudite pre asernutul mieu de paie din bordel... adica din bordeiu, si m-am scufundatu in visuri, carele mi-au stersu usturimile si durerile din trupul mieu greu incercatu.

Scris-am spre stiinta si luarea aminte a urmasilor, la data de 17 a lui iunie anul 2012 dupa Christos.