Apoi dara, cinstiti boiari dumnevoastra, nice bine nu trecut-a sfantul
soare de doaua ori preste a noastra bolta, cand io, preaplecatul
mariilor voastre servitoriu, Pasquinelu celu cu barba, m-am ganditu in
capul mieu: sa duc dara al mieu cal la preacinstitul Kolea, sa-i curete
cu apa toate ceale, ca mi-i sila si avan la inima sa mai incalic pre
elu, asa plin de balega, tina si muci cum se afla, de se scarbeste lumea
cand trec de-a-n calare pe ulitele din satulu mieu.
Cu ceast gandu
in crestet, am tras pre mine izmanele de sarbatoare, mi-am astupat
goliciunile trupulu cu o camesa cu maneci scurte si goliciunea capului
cu un ceaun din carele se simtea un miros proaspat si imbatatoriu de
gaina fiarta cu tot cu pene.
Kawa-bird ma astepta cuminte sub un
teiu, cu roatele intr-o rana si cu desagii cei noi atarnati de-o parte
si de alta ca o pareche de.... ca o pareche de... ca o pareche de ce vor
luminatele voastre minti, boiari dumnevoastra.
Ca sa nu mai lungesc
voroava, ajuns-am intr-un suflet la Kolea boiarul, carele are spalatoria
a mai buna din tat cuprinsul Moldavei. Se zvoneste chiar ca de la anulu
care vine, o sa aiba chiar si apa, lucru de toata spaima si mirarea.
Dupe
ce boiar Kolea mi-a usurat Kawa-bird de vreo douasprezece ocale cu
scarbosenii si chimirul de cinci poli, ma indeamna necuratul sa ma
pornescu in primblare spre targu, ca stiam ca e ziua cand ias fetili
nemaritate ori da, sa-si arete coltunii, oghialele si toate cealelalte
nurii pre care le are fiestecare, dupe putinta.
Ajuns-am aproape de
buricul targulu, cand in fata mea, la vreo douazaci de coti departare
(aprox. 4 metri - n.a.), o caruta a carei vizitiu mana ca zarghitulu,
cam cu septezaci de postii pre ceas (aprox. 30 de km/h - n.a.).
Io
gandesc iute de feliul meu, ase ca am inceput sa ma gandescu: sa-l
intrec, sa nu-l intrec; sa-l intrec, sa nu-l intrec. Dupa vro douazaci
de minute mi-am zis ca nu-i nice o graba, si m-am pusu in coada carutei,
fix in locu unde se capteaza in mod optim turbulentele generate de
vehiculul din fata.
Si cum meream eu ase, agale, ca pisatulu boului,
vizitiul trece preste o piatra din mijlocul ulitei, incalicand-o; iara
io, cu ochii atintiti la o mandrete de copila de vreo 65 de primaveri,
ma opintesc de-a valma preste cel bolovan, si ma izghesc cu
preacinstita-mi burta de pamant.
Doamne, in ceea cliputa vazutu-mi-am
prin fata ochilor tata vieata, mai putin fazele cand eream beat, pre
care nice macar subliminalul mieu nu le mai stie urma.
Calul mi-erea
cazutu de-a latul ulitei, cu un ochiu intr-o parte, ca Basescu, cu
scarita din dreapta (sau stanga, cum intri) intoarsa intr-un unghiu de
90 de grade celsius. Mi-am zisu: alelei, sa vezi ca mi s-o belitu
coburul ceal nou!
Mare-i Doamne, nu s-or belitu, ca coburu erea preste piciorulu mieu, cu tot cu kawa-bird, spre marea mea usurare si veselie.
D-apoi
nu va mai zic ce binecuvantat fost-am ca nu mi-am tras pre mine armura
din piele de vitel, adusa tocmai din Jermania, de la boiarul Tschul, ca
daca o aveam pre mine, mare prapad scormoneam in tesatura ei de vitel,
si mare necaz imi faceam la fiere.
Dusu-m-am acas ca de la razboiu,
cu doaua randuri de chele belite si cu dureri grozave in incheieturi, de
s-o spariet lumea si o crezut ca au napadit turcii preste noi.
Dus-am
calul la fierarul Gabriel, carele i-o indreptatu potcoavele, iara apoi,
spre sara, ne-am dusu, io si cu kawa-bird, pre malul unui lacu, unde
intalnitu-m-am, plin de bucurie, cu ceai vechi ai mei tovarasi de
motoare, care se veseleau cu miel la ceaun, mamaliga, barabule coapte,
palinca de mere si oracait de broaste.
Cand s-o innoptatu, mi-am
asezatu oasele trudite pre asernutul mieu de paie din bordel... adica
din bordeiu, si m-am scufundatu in visuri, carele mi-au stersu
usturimile si durerile din trupul mieu greu incercatu.
Scris-am spre stiinta si luarea aminte a urmasilor, la data de 17 a lui iunie anul 2012 dupa Christos.
