Apus, acasă. Octombrie 2021

 

For M. D.

 You shouldn't be afraid of the dark, my friend.

During the daytime you can only see the Sun, but when the night comes, you can see the whole Universe...

 Romantism de vară

Mergând alene să mă cac pe-un câmp

Văzui maci roșii, mândri ca-n povești

Și cugetai, duios, privindu-i tâmp:

"Cum morții mamii lor să nu-i iubești?..."

Despre colonizarea altor planete

 Eu mă întreb de ce nu vor oamenii să colonizeze Pământul?! 

E mai ieftin, e aproape, chiar se poate face! Chiar se pot crea condiții propice vieții! 

Trebuie doar ca oamenii de știință să găsească un antidot la ghiolbani!

Pentru o viață sănătoasă, pulverizați Antighiolban cel puțin 30 de minute în fiecare zi.

Fiecare cetățean va fi obligat să folosească Antighiolban. Cei care nu-l folosesc vor fi amendați de Poliția Locală, acest Batman indispensabil cu caschetă al omenirii!

Antighiolban. Apă colonizantă, 100 ml.

Recomandat pentru:

- ghiolbanii de pădure (cunoscuți și sub numele de "hoți de lemn"), de la politician până la șef de consiliu județean, pădurar, șofer de camion, drujbist, cumpărător final;

- ghiolbanii industriali, care aruncă deșeuri din construcții pe malurile râurilor, pe marginea drumului, etc.;

- ghiolbanii casnici, care aruncă pamperșii viitorilor ghiolbani în aceleași locuri ca ghiolbanii anterior menționați;

- ghiolbanii de oraș, pe care nici camerele de supraveghere nu-i împiedică să arunce tot felul de gunoaie pe lângă tomberon;

- ghiolbanii din trafic, care se împart în:

a. ghiolbanii pasivi, cu cazane pe patru roți, diesel, Euro0, trecuți de ITP cu sfânta șpagă, și

b. ghiolbanii activi, cei care aruncă din mers ambalaje din sticlă, plastic, carton, mucuri de țigări, flegme, muci sau mâncare. 

- ghiolbanii întunecoși, cei care golesc acidul din baterii direct pe pământ și dau foc la anvelope uzate și cabluri de curent pentru cupru sau fier;

- ghiolbanii turistici, cei care campează în rezervații naturale, ascultă manele la maxim în vârful muntelui și lasă în urmă un munte de ambalaje, ciorapi desperecheați, căcați amplasați strategic după copaci sau după mașini,  PET-uri de la bere (prietenii știu de ce!), caserole, pungi de plastic.

O parte din ghiolbanii de mai sus sunt chiar cei care ar trebui să vegheze la colonizarea în bune condiții a Pământului: milițieni burtoși, funcționari cu ochelari de cal sau nepăsători, politicieni imuni, șmecheri pentru care bunul-simț este doar o noțiune abstractă, prostălăi care nici măcar nu știu ce înseamnă "noțiune abstractă",  săracii cu duhul, care imită doar chestiile vizibile.

O să mă întrebați: păi ceilalți oameni ce fac? Că doar n-or fi toți ghiolbani?!

Vă răspund: ceilalți oameni (maxim 10% din populația planetei) fac exact, da' exact ce vor face pionierii spațiali: încearcă să colonizeze planeta.

Aș mai adăuga: fără succes.

Cam atât am avut de zis.

P.S.

Vând Antighiolban - supozitoare sub formă de par, se pot administra în cur și în inimă. Preț negociabil.

Despre perverși

Voi v-ați gândit vreodată cât de perverși sunt ăștia din Vest? 

S-o luăm dinspre Est spre Vest, ca să fie totul clar: în Rusia vezi statui și monumente cu Lenin, clasa muncitoare, soldații eliberatori, poeții și dramaturgii clasici. Toți îmbrăcați frumos, cu căciuli în cap, așa cum se cuvine.

Cum cobori spre țări mai calde, ca de exemplu Grecia, hop! apare David, cu un frisbee în mână și în $%@& goală! Iar Venus se uită la el, cu țâțele pe-afară!

Bă, să zicem, totuși, că grecii au chestia asta în sânge. Da' ce mai zici de italieni?! Du-te în orice oraș din Italia care începe cu "Ve", ca de exemplu Veneția, Verona, Veorica... scuze, Veorica nu e oraș, e copac.

Ce-o să vezi acolo? Îngerași care se pișă în fântâna din piața orașului!

Oke, m-am gândit: cu ce-s eu mai prejos decât un îngeraș? Așa că m-am pișat și eu într-o fântână! Da' bulangiii de milițieni italieni m-au băgat în arest și mi-au dat și amendă! Discriminare! Păi ce dracu', eu m-am dus la îngerași în Rai să mă piș?! M-am pișat la mine acasă, pe Pământ, cum ar veni!

În fine. 

Bă, da' până și opăriții ăia din Danemarca sunt perverși! Au pus o sirenă în Copenhaga, pe malul bălții, dar n-au pus pe ea nici măcar o cămașă! Stă biata femeie în nuda goală, îngheață acolea, și din când în când mai vine câte unul și o decapitează!

Acuma voi vă umflați în pene, a? Ziceți: "Păi noi, românii, nu suntem perverși, noi suntem decenți! Noi avem Eminescu, Ștefan cel Mare, Kogălniceanu!"

Da? Think again! (Mai gândește și cu capul tău, bă! - în traducere)

Dacă ajungeți în București și doriți să vizitați, să zicem, Muzeul Național de Istorie (deși e puțin probabil, bețivanilor), o să vă șocheze, chiar pe treptele de la intrare, un Traian tuns cu ceaunul, în #^%$ goală, cu un câine în brațe!

WTF?! Ăsta e Traian, împăratul roman care ne-a civilizat?! Ăsta e ăla care ne-a făcut drumuri pavate, apeducte, stațiuni balneoclimaterice?! Du-te, bă... Nu pot să cred că nu i-au mai rămas bani să-și cumpere o pereche de chiloți...

Da' mă rog, e posibil ca aia să fie versiunea "Traian după o lună în Vaslui, ținându-și viitoarea soție în brațe".

Ok, ok, n-am nimic cu zoofilii, chiar dacă mă amuză și acum bancul ăla:

Un cioban își păzea turma de oi, care păștea. doooh! 

Apare proprietarul pășunii și-i zice ciobanului:

- Bă, ciobane, mută-ți oile de pe pășunea mea!

Ciobanul, sprijinit în fluier:

- Iaca nu le mut!

- Ce zici, bă?! Vezi că poate-ți f.. una!

- Poți să le f... pă toate, că nu-s ale mele!

Să revenim: nici măcar Bucovina nu a scăpat de perverși!

Cum urci de la Sucevița spre Câmpulung Moldovenesc, pătrunzi în pădurile de fag care au dat numele acestor locuri. Bukowina înseamnă Țara Fagilor, pentru prostălăi.

Chiar după ce ți se înfundă urechile de la diferența de altitudine, brusc, îți răsare, chiar în vârful Pasului Ciumârna, o... palmă.

Monumentul chiar așa se cheamă: Palma.

Păi cât de perverși au putut să fie oamenii care au pus tocmai în vârful muntelui tocmai simbolul bărbatului virgin sau singur?!

Nu se poate așa ceva! 

Definiția Adevărului

Adevărul este oglinda pe care toți o au, dar în care foarte puțini au curajul să se privească.

Poezie doar pentru dor

Număra-mi-ar kilometrii norurile

Și culege-m-ar din iarbă dorurile!

Pân' ce-or arde-n ceruri zorurile

Și m-or văzduhi cocorurile...

 

Am fost vizitați de către extratereștri? O minciună!

De ce să dăm vina pe bieții extratereștri pentru realizările noastre? 

Oamenii, din cauză că sunt deștepți (cu excepția noastră, desigur), au bănuit ei cam dintotdeauna că nu au apărut așa, țuști! ca un găinaț misterios pe mașina proaspăt spălată. Cineva a trebuit să-i găinățeze pe Pământ. Ei, asta l-a învățat bunicul lui Matusalem pe Cain, iar Epopeea lui Ghilgameș a confirmat-o. 

Chiar și filosoful Damigene... Damigene?! Wtf?! 

În fine, ăla care locuia într-un butoi. Foarte ingenios, homeles-ii din ziua de azi s-ar putea inspira de la el, mai ales că acum se găsesc butoaie din plastic, ușor de mutat.

Să revenim: Damigene n-are treabă. Am vrut să zic Descarcătes. Filosoful Descarcătes (sau Descartes pentru francofagi) a zis: Corgito, ergo sum!

Și ce-a pățit?

A murit!

Bine, nu atunci, a murit după vreo câțiva ani, într-un incident amoros: se uita după o gagică și a căzut într-o groapă.

Booon!

Acuma, dacă vorbim de extratereștri, îmi voi pune o întrebare retorică la care vă rog să nu răspundeți și voi: cât de proști să fie extratereștrii ăia ca să consume atâta motorină ca să ajungă pe Pământ?! 

Fraților, eu nu vă spun cu răul, dar băgați-vă mințile în cap! Noi, de exemplu: ce facem noi? Ne chinuim să ajungem pe Marte. Bun, Când o să ajungem pe Marte o să căutăm să ajungem pe Saturn, pe Anus sau care-o mai fi în apropiere. Da' ce să facem acolo? 

Voi v-ați gândit vreodată că o să fiți niște moșnegi într-o bășică de sticlă, care cultivă barabule pe planeta Anus, în anul 22345? S-ar uita tinerii ăștia de pe Pământ la voi cu ăla... zi-i... ăla cu țeavă care te uiți prin el și vezi vecina din blocul celălalt... cum îi zice, frate?! Nu la vecină, bre! La țeavă! Așa, microscopul. S-ar uita la voi cu microscopul și s-ar întreba: 

- Coae, ia uite, mânca-ți-aș, ce face moșu'!

- Dă-l dreacu', culege barabule!

- Da' cum a ajuns acolea?!

- Habar n-am, hai înapoi pe Roportal, ce dracu' mă plictisești cu moșnegii ăia de pe planeta Anus?!

Deci, e nasol. Ne-am blocat pe Anus. Nu mai avem lemne, motorină pentru rachetă, mâncare pentru pisici și ne-au mai rămas doar 80.000 de tone de vodcă.

Acuma, dacă eram mai deștepți, nu plecam să culegem barabule pe Anus, stăteam dracului acasă și cumpăram din piață, de la speculanți!

Da' noi ne-am dus așa, de ambiție, ca să fim mai tari ca rușii, și ne-am dat seama că ne-am blocat!

Booon!

Păi voi gândiți că extratereștrii ăia nu s-au gândit din timp la problema asta? Ce rost ar avea să mergi cu racheta o distanță de 1800 de ani-lumină ca să plantezi niște oameni și niște femei și după aia, în loc să le lași niște televizoare, le trântești niște bolovani de zece kilometri, te joci cu sabia laser și cioplești cărămizi în formă de puzzle la Quatclactalzuazzecatl... dracu' să-l ia, sau cum i-o zice, că mi-am sucit limba și era să-mi înghit omulețul!

Deci faci toate astea și pleci?! Unde pleci? Păi stai așa, frățicule, că nu merge! Eu dacă eram le legam rachetele cu șfoară între ele și înghițeam cheia! Păi nu ți-e rușine?! Ce să facem noi cu bolovanii și cu piramizile ăștia? 

Paranteză: din această cauză au început mayașii să se urce în vârful piramizilor de la ei și să decapiteze întemnițați rezultați din campaniile beligerante anterioare. (Aici am încercat să folosesc un limbaj academic, dar nu mă întrebați ce am vrut să spun, pentru că nu aș putea să vă spun).

După aia au venit spaniolii și l-au fugărit pe Montezuma din Quazaclutlizclatl... ptiu!

În fine, blablabla, asta o știe toată lumea, nu mai trebuie să v-o repet și eu.

Ba da! Extratereștrii s-au gândit din timp la problema asta! (vezi prima frază de după "Booon!"-ul anterior)

Și drept urmare, nu au mai venit așa de departe! Au stat acolo, la ei acasă, unde există inteligență, viteza luminii, aur, tablă, vodcă, dracu', lacu', ce le-o mai trebui lor acolea!

Băi oameni buni, cum ar veni: de ce să mă duc eu în Colorado, U.S.A. să culeg gândaci, dacă pot foarte bine să merg în grădina din spatele casei mele, că e plin de gândaci?!

Păi nu? 

Pe logica asta, de ce să bată săracii extratereștri atâta drum ca să se scalde în balta noastră, când au ditamai bazinoiu' la ei acasă?!

Nu, doamnelor, domnilor, stimați invitați, domnule Președinte, onorată instanță, dragi copii, stimate domnule Președinte de Consiliu Județean! (Întotdeauna mi-am dorit să zic asta, mă scuzați)

Extratereștrii nu ne-au vizitat! Eu nu neg existența lor, neg doar faptul că ar fi putut să fie atât de proști să bată cărarea pân' la noi.

Eu zic că toate chestiile alea, Hedgestone, Piramizile din Kehops, ălealalte piramizi, de la Quatclotlaxactl... dreacu', toate au fost făcute de către oameni, de frica popilor de pe-atunci. 

Păi aveți exemple și în zilele noastre, chestia asta încă nu a trecut! Nu avem noi în România peste 14000 de biserici, bisericuțe, mănăstiri și schituri? Nu avem noi oameni și femei care, exact ca strămoșii noștri coborâți din cocotier, umblă pe genunchi și se tem când tună că s-a enervat sfântul Ilie? Ăștia sunt extratereștri: popii!

Și cu asta am zis tot. 

Vă mulțumesc și să vă dea Dumnezeu sănătate și Măicuța Domnului!

Boabă de rouă

  

Apăreai, strălucindă, prin fuioare de ceață

Pe un deget de pin ascuțit și verzui;

Curcubee de raze împletind nimănui

Preschimbai algoritmul și-l numeai "dimineață".

 

Te vedeam, beat și tandru, cu un ochi de poet

Cum cădeai, mângâiată de un vânt trecător

Și mureai pur și simplu, ca un gând călător

Îngropat în uitare de-un gropar desuet.

 

Dar... miracol! Prin fuioare opace de ceață

Răsuflate de seva din verdele-abis

Răsăreai iar și iarăși, inocent compromis

Adunând aurore, construind dimineață.

 

Au mai fost și milenii când cădeai ca și când

Întunericul umed ți-ar fi rupt așteptarea

Dar, când Pinul ți-e tată și mamă ți-e Marea

Tu renaști chiar prin aer, prin albastru, prin gând.

 

Infinit ți-e destinul, curcubeu și chemare

Lac de rouă îți ești din căderi ne-ntrerupte;

Uneori vântu-ți fură din jurnal pagini rupte

Și le-neacă-n corăbii scufundate în mare.

 

Fii mereu curcubeul, răsărit, bob de rouă

Ai răbdare cu vânturi ce te-aruncă-n uitare

Și transformă-te-n Lac, și transformă-te-n Mare 

Când tu și cu Vântu-ți transforma-vă-ți în "vouă"

Poezie colorată

Verde-m-aș, dar galben mi-s
Fusei roșu doar în vis
Negrul m-a împins mereu
Pe strâmb drum spre copârșeu.

A rămas în urmă-mi gri
De zăpezi și poezii
Cuget mov, plătindu-i bir,
Vâslind alb spre cimitir.

Argintiu, privind în sus,
Ochiu-mi mort zice că nu-s.
Dar, portocaliu și hâd,
Vă străveziesc și râd.

Poate-n cer m-oi albăstri
Când culoarea n-a mai fi
Dar nu-mi pasă, fiindcă eu
Sunt color, ca Dumnezeu.

Tra-la-la-la-la-la-leu
Colora-m-ar Dumnezeu.
Și pe voi, cum vă doriți
Numai maro să nu fiți
Ca cartofii cei prăjiți.