joi, 14 februarie 2013

Singur printre tarani

Era o poveste in care un soarece a fost rapit de extraterestri, care i-au insuflat o gramada de rahaturi, printre care constiinta de sine, inteligenta, ratiunea, etc. Dupa aia l-au slobozit la loc printre semenii lui. Desigur ca soarecele s-a oripilat cand a vazut ce idioti sunt ceilalti soareci si s-a automierlit, impuscandu-se cu o pisica.
Soarecele ala a fost un mare prost, iti spun eu (sau io, cum se zice mai nou la capitala, daaaa? ).

S-a deschis Kaufland in Radauti. Stiu ca fac reclama si ma doare in cur, ca sa ma exprim mai elegant. Coca-Cola, Stalichnaya, Cascaval Raraul, Domestos, Regele Marocanilor (e o firma de transport marfa, pe cuvantul meu!). Mai vrei? Adidas, Samsung, Mobra, Palmolive, na. Pot sa o tin asa pana dimineata. Fac reclama ca asa vreau eu, sa fac reclama.

A-seaaa.
Desigur ca nu m-am dus la inaugurare, mai ales ca nu s-au dat tigai ieftine. M-am dus a treia zi dupa deschidere, spre seara. Magazinul se afla aproape de marginea orasului, cum mergi spre Marginea (joc de cuvinte, that is). S-a facut acolo un sens giratoriu complet idiot, pe care nici nu l-am vazut asta-toamna, cand am trecut prin el cu motocicleta, pe contrasex. A fost socant, adica veneam dinspre Sucevita, intrasem in Radauti, si dintr-o data vad o gramada de noroi in mijlocul drumului. Wtf?! Am tinut directia inainte, ca nu as fi avut timp sa ma incadrez in sens, pentru ca aveam viteza foarte mare, cam 330 de kilometri pe ora. Si ce daca? Sa citeasca politistii si sa vina sa-mi ia permisul fals, nici nu-mi pasa, ca asa-s eu, al dreaq, si in plus sunt racit. Noroc ca nu trecea nici o masina, ca m-ar fi facut afis.

Ma duc eu spre Kaufland cu Loganul meu by Renault. Brrrr brrrmm poc fassss brrrrr. Ocolesc gropile, apar altele, tot mai dese si mai adanci. La un moment dat am vrut sa cobor si sa ma asigur ca nu am gresit drumul si nu ma aflu in cimitir in perioada recensamantului morbid (eu am inventat termenul, cand o sa ajung in Parlament o sa propun ca la recensamant sa dezgroape si mortii si sa-i numere). In sfarsit ajung la giratoriu. Ma incadrez cu gratia pe care ti-o da o experienta indelungata pe o masina fara servodirectie, si ma trezesc in parcarea personalului. Ok, am vrut sa vad daca au loc destul. Invidiosule.
Ma intorc si ajung in parcarea magazinului. Care e plina. Ultra-plina. Mega-giga-catraliono-plina. Vad un loc liber la handicapati, dar in ultima clipa imi amintesc ca nu vreau sa fiu recunoscut si parchez langa un tomberon deja plin cu scarbosenii.

Am smuls un carucior in care ar fi incaput toti pensionarii de la Azilul de batrani din oras si o sticla de vodca si m-am introdus in supercomercialul stabiliment.

Frate, odata intrat in infernul ala, te-ai ars! E cu sens unic, mergi in acelasi pas cu multimea. Am avut vecini foarte diversi de-a lungul drumului, unul cu caciula de miel pe cap chiar a pus un bidon cu ceva in caruciorul meu, apoi si-a dat seama ca nu-s nevasta-sa, ea avand ceva mai putin par pe figura ca subsemnatul, si a corectat eroarea, nechezand ca un cal primavara pe un camp cu viorele.
Eram zapacit, ametit, dezorientat. In jurul meu vedeam mutre transpirate, dinti de aur, muci, baticuri, cojoace, ma inconjurau mirosuri de ciorapi flausati, basini, balega de oaie, insecticid, eram stropit de saliva gurilor vorbitoare care mitraliau fragmente de conversatii in urechile mele murdare (nu ma spal in urechi ca sa nu imi intre apa in creier si sa nu devin idiot): "cî i-am dat la vacî ș-o cherit...", "și faaași, uăi Vasîli?! Hăăă...", "o baut tăț banii, porcu' draculu, chișa-m-aș în sticlili lui...", "ie casitofonu ăla, bă prostuli...", "mamîîî, uiti, ari șî cacauîîî...", si tot asa.

Am observat o chestie interesanta: cu cat orasul in care exista un supermarket este mai mic, cu atat haosul este mai mare. Intr-un oras mare vei vedea clienti linistiti, mergand regulamentar pe partea dreapta, asigurandu-se inainte de viraje, mergand cu un fel de prestanta, chiar daca au doar castraveti murati in taraboanta. Pe cand la Kauflandul din Radauti... gizas...

La un moment dat mi-am dorit sa am o sabie laser la mine. Toata multimea aia era setata sa ma scoata din minti. Oamenii mergeau in toate directiile, se ciocneau, isi ciocneau carucioarele, tartacutele, mirosurile. Unul se oprea brusc, ca lipit cu Superglue, si ramanea asa, in mijlocul cararii. Cand sa manevrez tancul meu plin cu biscuiti si conserve, ca sa-l ocolesc, omul pornea la fel de brusc cum se oprise, drept in directia in care viram eu. Printre rafturi era crima si pedeapsa: carucioarele erau aranjate ca dupa bombardament. Nici zece ingineri japonezi nu ar fi putut sa creeze o blocada atat de eficienta ca maimutoii aia. De cateva ori m-am intalnit cu un tip care mi-a ramas pe retina ca un cacat de musca pe sticla de lampa: un tip inalt, slab, cu un fes gri cu dunga alba orizontala, cu un pulover gri si cu blugi spalaciti, umbland de colo-colo cu o galeata transparenta din plastic plina cu portocale. Privirea lui disperata scruta multimea. Mersul lui sovaielnic crea ambuteiaje printre tarani si mine, care eram intre tarani.

L-am vazut de vreo patru ori. Ultima oara ne-am intalnit la o intersectie de rafturi, unde s-a trezit blocat intre patru carucioare, intre care si al meu. Atunci probabil ceva s-a rupt in sufletul lui, pentru ca l-am vazut asezand cu grija intr-un colt galeata aia nenorocita plina cu portocale, apoi a iesit in spatiul relativ liber, a privit iar in zarea magazinului si a rostit cu vocea gatuita de emotie... sau de altceva, dar fara nici o urma de accent: "Futu-ți morții mă-tii!"

Atunci mi-am dat seama de greseala pe care o facuse tipul: nefericitul venise impreuna cu nevasta-sa si se ratacise!

La casierie, o tipa cu accent de Ardeal m-a intrebat: "Totul a fost in regula?". Am privit-o fara nici o expresie pe chip, am luat bonul si am iesit spre parcare, iar in gand fredonam monoton: "Futu-ți morții mă-tii!"

Ningea. Am pornit masina si am privit un timp fulgii. Apoi am oftat si am plecat acasa la mine.


16 comentarii:

  1. :))) inteleg ca nu ti-a fost usor, dar eu n-am ratat o portie buna de ras in seara asta
    Nu esti normal :)))
    " "cî i-am dat la vacî ș-o cherit...", "și faaași, uăi Vasîli?! Hăăă...", "o baut tăț banii, porcu' draculu, chișa-m-aș în sticlili lui...", "ie casitofonu ăla, bă prostuli...", "mamîîî, uiti, ari șî cacauîîî...", si tot asa.! :)))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Lasă sechelele; când ninge te împaci cu toate, cu lumea, cu tine, cu rătăcirile...fireşte, acelea de printre rafturi, dar şi cu altele.
    Ninge pe la voi acum?

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte teare! am ras de n-am mai putut. Mai posteaza frate ca esti tare. un salut (dannymkbb)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut si tie, fratioare. Daca viata ma va mai inspira, voi mai posta.

      Ștergere
  4. Tot aşa, stând printre ţărani, eşti? Am înţeles cum e cu sensul, cu semnificaţia, e timpul să treci la altceva, deşi ai putea repeta şi asta, sub formă de combinaţii varoate, că ai fi în stare... Glumeam.

    O să semnez anonim, deşi cine sunt pentru tine nu'i o taină.

    RăspundețiȘtergere

  5. Just ride; mistuieşte-la la orizont...

    http://www.youtube.com/watch?v=Py_-3di1yx0

    RăspundețiȘtergere
  6. Fi-ţi-ar ţăranii să'ţi fie! Tot printre ei eşti...

    RăspundețiȘtergere
  7. gargbird, îţi dau câteva zile la îndemână să pleci dintre ţăranii ăia, vreo câteva, nu multe; dacă nu, îmi închid drumul înspre tine.

    Voi semna anonim; anonima absolută, C.

    RăspundețiȘtergere
  8. Prinde un zâmbet; ştii pentru ce...

    C.

    RăspundețiȘtergere
  9. Na nişte ţărani!

    http://www.youtube.com/watch?v=Z1u-Fj-9sfQ

    Mai trec peste o săptămână.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nimic nou; ăsta pare locul în care nu se (mai) întâmplă nimic. De parcă ţi s-ar fi încheiat un timp.
    Trebuie să pun la cale o răzvrătire în taină. Careva, o mână de ajutor?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, nu ma asteptam sa raspunda atat de multi chemarii tale!

      Ștergere
  11. Ei, atunci n'am încotro şi trebuie să mă răzvrătesc, eu şi cu însămi. Şi's atâtea de eu în însămi, ale diferitelor clipe, dar niciodată eu o alta, aşa că e îndeajuns pentru o răscoală. Îmi trebuie însă arma adevărată, cea care ţi s-ar cuveni.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dă-te mai încolo şi fă-mi un loc lângă tine, printre ţăranii tăi; am venit să îţi înmulţesc tăcerea.
    Nu mai semnez cu nume, că îţi vei da seama şi fără cine e fiinţa care a venit să-ţi ţină de frumos. Nu de urât.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce de ţi-am mai scris pe-aici, în urmă cu o vreme...

    RăspundețiȘtergere