Poezii de-ale mele

Avatar

Animalul din mine nu priveşte în jos
Spre pământul şăgalnic deschis, ce m-aşteaptă
Cub de aer şi sunet decupat grandios
De groparul neutru cu privire-nţeleaptă.

Animalul din mine nu priveşte în sus
Spre un înger şăgalnic străjuind Paradisul
Lac de vid şi de stele, Răsărit şi Apus,
Neştiută dilemă: e viaţa, e visul…

Animalul din mine nu priveşte deloc
E tentacul şi gheară, sugrumare şi gheaţă
Şi cu gesturi crispate azvârle în foc
Resturi: suflet, iubiri, sentimente şi viaţă

Să continui să-ncui uşa negrelor vise?
Să las fiara să urle acolo, e bine?
Ori alături să mergem spre tărâmuri ucise
Eu, un zâmbet şăgalnic şi animalul din mine?

Câinii mei sălbatici



Prind câini sălbatici și-i strecor
În visul tău cu umeri goi
Privesc mirat un trist decor,
Visez ciudat, din doi în doi

Iar câinii mei sălbatici mor
În visul tău, și lacrimi curg
Se sparg de pietre reci, și dor
Formând un sângeriu amurg

Iar câinii mei sălbatici, morți,
Se zbat și sfâșie pustiu
Cautând, printr-ale vieții porți
Să tragă-n moarte tot ce-i viu

Iar eu, absent și rece – tac
Suflând uitate nopți de fum
În juru-mi gânduri negre zac
Acoperite-n praf de drum…

Octombrie 2010



Autoportret




N-am poezii în suflet , am doar verzui și negru,
Şi-albastru rece-tundră cu scrâșnete de ură
Nu sunt nici sfânt, nici cast, nici bun și nici integru
Iar drumul meu e singur și presărat cu zgură.

Nu caut împăcare, nu iert, nu chem aproape
Din sfera-mi caldă încă nu vreau să ies afară
Sunt orb plutind ferice pe-a cerurilor ape
Nu-mi trebuie nici vâsle, nu-mi trebuie nici scară.

Sunt doar un gând, iar gândul nepăsător sau trist e
Cautând să-și împlinească menirea nenăscută
Colind Eternitatea, schimb mii și mii de piste
Doar când și când mă-mpiedic de-o lacrimă pierdută

Pierdută… sau ascunsă, ori mai degrab’ uitată
Spre a nu fi vreodată prilej de poticnire…
Şi iar plutesc prin stele, la fel ca niciodată
Izvor secat de lacrimi, apus cuprins de-orbire…

Septembrie 2011



Gând ultim, iar



Ţi-aş spune, iubito, să vii
Să-ţi dau infinituri de stele
Şi sufletul meu printre ele
Dar tu, draga mea, să nu știi.

Ţi-aş spune, iubito, să stai
Să-inoti în oceane rebele
Născute din visele mele
Dar tu nici habar să nu ai.

Ţi-aş spune, iubito, să pleci
Şi firul să-l rupi după tine
Să smulgi toată viaţa din mine
S-o-nchizi între iceberguri reci.

Ţi-aş spune acestea în vis
Dar somnul din mine murise
Şi-atunci, muribund, fără vise
Ţi-am spus doar atât: m-ai ucis…

30.05.2011



Adagio, eu



Vom vedea de-i târziu sau devreme; oricum
Suntem drumuri urmând o visare de drum
Suntem fire de gânduri, suntem glas de poveşti
Confundăm definiții: oare sunt?... oare ești?...

Oare suntem?... de-i “da”, de ce suntem hoinari?
De ce ramuri de gânduri ne mențin solitari?
De ce, ‘n loc să fugim spre un cosmic sărut
Preferăm să visăm, cu picioare de lut

Şi cu aripi de vânt, prea firave de zbor
Care pot ridica doar un gând, sau un dor?
Chiar și lacrima albă și pură-i prea grea
Pentru aripi de vânt? Nu o știm…, vom vedea.

31.05.2011




Oblic

Aruncă-mi iarna peste umeri, vag,
Ca pe-o scânteie ruptă dintr-o faclă
Ce străjuie, zbătându-se, o raclă
În care doarme greu un suflet drag…

Îmbată-mă cu rece infinit
Şi alb ca steaua fără de culoare
Sau greu ca gând de singur pe-o cărare
Sau mort ca un tunel fără sfârșit.

Renunță-mă pe muchii de oglindă
Să văd binar, sălbatic, nedescrisul
Să mă înec binar, sorbind abisul
Ce vrea mereu în mreje să mă prindă.

Şi-apoi aruncă-mă în praf de lună
Să mă amestec veșnic cu lumina
Să-mi aflu visul, taina, rădăcina,
Să-mi aflu, ruptă, inima nebună.

Mai 2011



De lut


De mă voi pierde-n aer, atomii explodându-mi,
Să nu mă strângi pe-aripă de zmeu sau de morișcă
Căci voi zbura prin lume, cu grijă alegându-mi
Destin ușor, de briză ce valurile mișcă.

Dacă, din întâmplare, de lună mă voi frânge
Să nu-mi întuneci calea cu norii disperării
Căci plin îmi va fi trupul de raze, nu de sânge
Şi voi zbura agale spre pajiștea uitării.

Dar când voi fi deodată copac cu crengi stinghere
Sau când voi fi rugină, sau plumb, sau rocă dură,
Sa-aduni căzute gânduri și lacrimi efemere
Şi să le-ngheţi de-a pururi în sloi de gheață pură
(Dar te previn, ai grija: sa nu îl bagi in gură!)

2011



Altceva, nu eu…


… O stâncă de-aș fi, sau o ploaie de vară,
De-aș fi adiere în crengi de molid
Sau tunet în noaptea ce iute coboară
Ori stele albastre, cuprinse de vid

De-aș fi neființă sau fulg de zăpadă
De-aș fi amăgire, sau deal, sau pădure
Sau rază de lună ce-i gata să cadă
Pe lupii ce urlă, cu hainele sure

De-aș fi orișice – în afară de mine….
De-aș fi însăși Moartea, murind într-o moarte
Ar fi suficient pentru ca să-mi aline
Dorul de tine, cât vei fi departe?…

decembrie 2009