Coco si Nishu (perushii mei)
au inceput sa se invete cu mine. Nu se mai sperie cand injur sau cand stranut pe ei, imi scuipa seminte in cap, ma fluiera, ma injura inapoi, pe limba lor. Cu vreo ora in urma, cand m-am intors de la veceu (am veceul in gradina, pozitionat strategic, intre stratul de rosii si cel de marar), vad o umbra dupe mine. Prima data am crezut ca nu mi-am legat bine nojitele de la opinci, dar dupa aia umbra mi-a zis: meu! mou! marou! brrr! morgh!
Ma holbez eu mai cu bagare de seama. A, tu erai, Arculetz, 'tu-ti ceapa ma-tii! cevr
Arculetz e motanul meu. Incepe sa se frece de mine, sa-mi explice ca mrrr, ca grrr, ca moou, ca el vrea in casa.
Bine, da' cu perushii ce ne facem?
Sa mor eu, parca mi-a zis Arculetz, nici n-o sa ma uit la ei!
Bine, ma, hai. Pana la urma tot o sa trebuiasca sa va cunoasteti. L-am luat pe Arculetz in brate si l-am dus in holul principal, unde, pe o masa, flecareau Coco si Nishu. Cand ne-au vazut, mucles. Se uitau la noi cand cu un ochi, cand cu altul, de parca mi-ar fi spus: ba, esti prost? Ghemul asta de blana ne haleste cu tot cu pene.
Arculetz s-a tinut de cuvant pana una-alta, nici nu s-a uitat la perushi. Incurajat de atitudinea lui pasiva, l-am depus elegant pe capatul mesei, aflat la vreun metru distanta de celalalt capat, unde perushii se uitau la noi ca la desene animate.
Ei, in fractiunea de secunda in care l-am lasat din bratele-mi paroase pe Arculetz, nebunul dracului s-a repezit spre colivie cu asa o viteza, incat m-a luat total pe nepregatite.
Daca Nishu si Coco mai scuipa seminte acum si umplu cusca de gainat, se datoreaza celor doua chestii care urmeaza:
1. Masa era bine stearsa cu Pronto, era ca un patinoar in miniatura, asa ca Arculetz nu prea a avut cum sa prinda viteza;
2. Am jucat mult tenis de masa la viata mea, asa ca am reflexe excelente. L-am prins de ceafa in ultima clipa si m-am aruncat afara impreuna cu el, cu inima batandu-mi nebuneste.
Am oscilat intre a-l taia pe loc in doua cu fierastraul circular si a-l trimite cu un sut in cur la vanatoare de soareci. Pana la urma, vazand cum se uita la mine cu privirea aia de "da' ce pana mea am facut acuma?!" l-am depus calm pe trotuar l-am mangaiat, am intrat in casa si am baut un pahar de jinars din sticla primita asta-toamna de la taica-meu.
Aaaaaah, te unje la suflet!
Prostu-s, doamnie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu