Apoi dara, cinstiti boiari dumnevoastra, nice bine nu trecut-a sfantul
soare de doaua ori preste a noastra bolta, cand io, preaplecatul
mariilor voastre servitoriu, Pasquinelu celu cu barba, m-am ganditu in
capul mieu: sa duc dara al mieu cal la preacinstitul Kolea, sa-i curete
cu apa toate ceale, ca mi-i sila si avan la inima sa mai incalic pre
elu, asa plin de balega, tina si muci cum se afla, de se scarbeste lumea
cand trec de-a-n calare pe ulitele din satulu mieu.
Cu ceast gandu
in crestet, am tras pre mine izmanele de sarbatoare, mi-am astupat
goliciunile trupulu cu o camesa cu maneci scurte si goliciunea capului
cu un ceaun din carele se simtea un miros proaspat si imbatatoriu de
gaina fiarta cu tot cu pene.
Kawa-bird ma astepta cuminte sub un
teiu, cu roatele intr-o rana si cu desagii cei noi atarnati de-o parte
si de alta ca o pareche de.... ca o pareche de... ca o pareche de ce vor
luminatele voastre minti, boiari dumnevoastra.
Ca sa nu mai lungesc
voroava, ajuns-am intr-un suflet la Kolea boiarul, carele are spalatoria
a mai buna din tat cuprinsul Moldavei. Se zvoneste chiar ca de la anulu
care vine, o sa aiba chiar si apa, lucru de toata spaima si mirarea.
Dupe
ce boiar Kolea mi-a usurat Kawa-bird de vreo douasprezece ocale cu
scarbosenii si chimirul de cinci poli, ma indeamna necuratul sa ma
pornescu in primblare spre targu, ca stiam ca e ziua cand ias fetili
nemaritate ori da, sa-si arete coltunii, oghialele si toate cealelalte
nurii pre care le are fiestecare, dupe putinta.
Ajuns-am aproape de
buricul targulu, cand in fata mea, la vreo douazaci de coti departare
(aprox. 4 metri - n.a.), o caruta a carei vizitiu mana ca zarghitulu,
cam cu septezaci de postii pre ceas (aprox. 30 de km/h - n.a.).
Io
gandesc iute de feliul meu, ase ca am inceput sa ma gandescu: sa-l
intrec, sa nu-l intrec; sa-l intrec, sa nu-l intrec. Dupa vro douazaci
de minute mi-am zis ca nu-i nice o graba, si m-am pusu in coada carutei,
fix in locu unde se capteaza in mod optim turbulentele generate de
vehiculul din fata.
Si cum meream eu ase, agale, ca pisatulu boului,
vizitiul trece preste o piatra din mijlocul ulitei, incalicand-o; iara
io, cu ochii atintiti la o mandrete de copila de vreo 65 de primaveri,
ma opintesc de-a valma preste cel bolovan, si ma izghesc cu
preacinstita-mi burta de pamant.
Doamne, in ceea cliputa vazutu-mi-am
prin fata ochilor tata vieata, mai putin fazele cand eream beat, pre
care nice macar subliminalul mieu nu le mai stie urma.
Calul mi-erea
cazutu de-a latul ulitei, cu un ochiu intr-o parte, ca Basescu, cu
scarita din dreapta (sau stanga, cum intri) intoarsa intr-un unghiu de
90 de grade celsius. Mi-am zisu: alelei, sa vezi ca mi s-o belitu
coburul ceal nou!
Mare-i Doamne, nu s-or belitu, ca coburu erea preste piciorulu mieu, cu tot cu kawa-bird, spre marea mea usurare si veselie.
D-apoi
nu va mai zic ce binecuvantat fost-am ca nu mi-am tras pre mine armura
din piele de vitel, adusa tocmai din Jermania, de la boiarul Tschul, ca
daca o aveam pre mine, mare prapad scormoneam in tesatura ei de vitel,
si mare necaz imi faceam la fiere.
Dusu-m-am acas ca de la razboiu,
cu doaua randuri de chele belite si cu dureri grozave in incheieturi, de
s-o spariet lumea si o crezut ca au napadit turcii preste noi.
Dus-am
calul la fierarul Gabriel, carele i-o indreptatu potcoavele, iara apoi,
spre sara, ne-am dusu, io si cu kawa-bird, pre malul unui lacu, unde
intalnitu-m-am, plin de bucurie, cu ceai vechi ai mei tovarasi de
motoare, care se veseleau cu miel la ceaun, mamaliga, barabule coapte,
palinca de mere si oracait de broaste.
Cand s-o innoptatu, mi-am
asezatu oasele trudite pre asernutul mieu de paie din bordel... adica
din bordeiu, si m-am scufundatu in visuri, carele mi-au stersu
usturimile si durerile din trupul mieu greu incercatu.
Scris-am spre stiinta si luarea aminte a urmasilor, la data de 17 a lui iunie anul 2012 dupa Christos.
duminică, 23 februarie 2014
joi, 14 februarie 2013
Singur printre tarani
Era o poveste in care un soarece a fost rapit de extraterestri, care i-au insuflat o gramada de rahaturi, printre care constiinta de sine, inteligenta, ratiunea, etc. Dupa aia l-au slobozit la loc printre semenii lui. Desigur ca soarecele s-a oripilat cand a vazut ce idioti sunt ceilalti soareci si s-a automierlit, impuscandu-se cu o pisica.
Soarecele ala a fost un mare prost, iti spun eu (sau io, cum se zice mai nou la capitala, daaaa? ).
S-a deschis Kaufland in Radauti. Stiu ca fac reclama si ma doare in cur, ca sa ma exprim mai elegant. Coca-Cola, Stalichnaya, Cascaval Raraul, Domestos, Regele Marocanilor (e o firma de transport marfa, pe cuvantul meu!). Mai vrei? Adidas, Samsung, Mobra, Palmolive, na. Pot sa o tin asa pana dimineata. Fac reclama ca asa vreau eu, sa fac reclama.
A-seaaa.
Desigur ca nu m-am dus la inaugurare, mai ales ca nu s-au dat tigai ieftine. M-am dus a treia zi dupa deschidere, spre seara. Magazinul se afla aproape de marginea orasului, cum mergi spre Marginea (joc de cuvinte, that is). S-a facut acolo un sens giratoriu complet idiot, pe care nici nu l-am vazut asta-toamna, cand am trecut prin el cu motocicleta, pe contrasex. A fost socant, adica veneam dinspre Sucevita, intrasem in Radauti, si dintr-o data vad o gramada de noroi in mijlocul drumului. Wtf?! Am tinut directia inainte, ca nu as fi avut timp sa ma incadrez in sens, pentru ca aveam viteza foarte mare, cam 330 de kilometri pe ora. Si ce daca? Sa citeasca politistii si sa vina sa-mi ia permisul fals, nici nu-mi pasa, ca asa-s eu, al dreaq, si in plus sunt racit. Noroc ca nu trecea nici o masina, ca m-ar fi facut afis.
Ma duc eu spre Kaufland cu Loganul meu by Renault. Brrrr brrrmm poc fassss brrrrr. Ocolesc gropile, apar altele, tot mai dese si mai adanci. La un moment dat am vrut sa cobor si sa ma asigur ca nu am gresit drumul si nu ma aflu in cimitir in perioada recensamantului morbid (eu am inventat termenul, cand o sa ajung in Parlament o sa propun ca la recensamant sa dezgroape si mortii si sa-i numere). In sfarsit ajung la giratoriu. Ma incadrez cu gratia pe care ti-o da o experienta indelungata pe o masina fara servodirectie, si ma trezesc in parcarea personalului. Ok, am vrut sa vad daca au loc destul. Invidiosule.
Ma intorc si ajung in parcarea magazinului. Care e plina. Ultra-plina. Mega-giga-catraliono-plina. Vad un loc liber la handicapati, dar in ultima clipa imi amintesc ca nu vreau sa fiu recunoscut si parchez langa un tomberon deja plin cu scarbosenii.
Am smuls un carucior in care ar fi incaput toti pensionarii de la Azilul de batrani din oras si o sticla de vodca si m-am introdus in supercomercialul stabiliment.
Frate, odata intrat in infernul ala, te-ai ars! E cu sens unic, mergi in acelasi pas cu multimea. Am avut vecini foarte diversi de-a lungul drumului, unul cu caciula de miel pe cap chiar a pus un bidon cu ceva in caruciorul meu, apoi si-a dat seama ca nu-s nevasta-sa, ea avand ceva mai putin par pe figura ca subsemnatul, si a corectat eroarea, nechezand ca un cal primavara pe un camp cu viorele.
Eram zapacit, ametit, dezorientat. In jurul meu vedeam mutre transpirate, dinti de aur, muci, baticuri, cojoace, ma inconjurau mirosuri de ciorapi flausati, basini, balega de oaie, insecticid, eram stropit de saliva gurilor vorbitoare care mitraliau fragmente de conversatii in urechile mele murdare (nu ma spal in urechi ca sa nu imi intre apa in creier si sa nu devin idiot): "cî i-am dat la vacî ș-o cherit...", "și faaași, uăi Vasîli?! Hăăă...", "o baut tăț banii, porcu' draculu, chișa-m-aș în sticlili lui...", "ie casitofonu ăla, bă prostuli...", "mamîîî, uiti, ari șî cacauîîî...", si tot asa.
Am observat o chestie interesanta: cu cat orasul in care exista un supermarket este mai mic, cu atat haosul este mai mare. Intr-un oras mare vei vedea clienti linistiti, mergand regulamentar pe partea dreapta, asigurandu-se inainte de viraje, mergand cu un fel de prestanta, chiar daca au doar castraveti murati in taraboanta. Pe cand la Kauflandul din Radauti... gizas...
La un moment dat mi-am dorit sa am o sabie laser la mine. Toata multimea aia era setata sa ma scoata din minti. Oamenii mergeau in toate directiile, se ciocneau, isi ciocneau carucioarele, tartacutele, mirosurile. Unul se oprea brusc, ca lipit cu Superglue, si ramanea asa, in mijlocul cararii. Cand sa manevrez tancul meu plin cu biscuiti si conserve, ca sa-l ocolesc, omul pornea la fel de brusc cum se oprise, drept in directia in care viram eu. Printre rafturi era crima si pedeapsa: carucioarele erau aranjate ca dupa bombardament. Nici zece ingineri japonezi nu ar fi putut sa creeze o blocada atat de eficienta ca maimutoii aia. De cateva ori m-am intalnit cu un tip care mi-a ramas pe retina ca un cacat de musca pe sticla de lampa: un tip inalt, slab, cu un fes gri cu dunga alba orizontala, cu un pulover gri si cu blugi spalaciti, umbland de colo-colo cu o galeata transparenta din plastic plina cu portocale. Privirea lui disperata scruta multimea. Mersul lui sovaielnic crea ambuteiaje printre tarani si mine, care eram intre tarani.
L-am vazut de vreo patru ori. Ultima oara ne-am intalnit la o intersectie de rafturi, unde s-a trezit blocat intre patru carucioare, intre care si al meu. Atunci probabil ceva s-a rupt in sufletul lui, pentru ca l-am vazut asezand cu grija intr-un colt galeata aia nenorocita plina cu portocale, apoi a iesit in spatiul relativ liber, a privit iar in zarea magazinului si a rostit cu vocea gatuita de emotie... sau de altceva, dar fara nici o urma de accent: "Futu-ți morții mă-tii!"
Atunci mi-am dat seama de greseala pe care o facuse tipul: nefericitul venise impreuna cu nevasta-sa si se ratacise!
La casierie, o tipa cu accent de Ardeal m-a intrebat: "Totul a fost in regula?". Am privit-o fara nici o expresie pe chip, am luat bonul si am iesit spre parcare, iar in gand fredonam monoton: "Futu-ți morții mă-tii!"
Ningea. Am pornit masina si am privit un timp fulgii. Apoi am oftat si am plecat acasa la mine.
Soarecele ala a fost un mare prost, iti spun eu (sau io, cum se zice mai nou la capitala, daaaa? ).
S-a deschis Kaufland in Radauti. Stiu ca fac reclama si ma doare in cur, ca sa ma exprim mai elegant. Coca-Cola, Stalichnaya, Cascaval Raraul, Domestos, Regele Marocanilor (e o firma de transport marfa, pe cuvantul meu!). Mai vrei? Adidas, Samsung, Mobra, Palmolive, na. Pot sa o tin asa pana dimineata. Fac reclama ca asa vreau eu, sa fac reclama.
A-seaaa.
Desigur ca nu m-am dus la inaugurare, mai ales ca nu s-au dat tigai ieftine. M-am dus a treia zi dupa deschidere, spre seara. Magazinul se afla aproape de marginea orasului, cum mergi spre Marginea (joc de cuvinte, that is). S-a facut acolo un sens giratoriu complet idiot, pe care nici nu l-am vazut asta-toamna, cand am trecut prin el cu motocicleta, pe contrasex. A fost socant, adica veneam dinspre Sucevita, intrasem in Radauti, si dintr-o data vad o gramada de noroi in mijlocul drumului. Wtf?! Am tinut directia inainte, ca nu as fi avut timp sa ma incadrez in sens, pentru ca aveam viteza foarte mare, cam 330 de kilometri pe ora. Si ce daca? Sa citeasca politistii si sa vina sa-mi ia permisul fals, nici nu-mi pasa, ca asa-s eu, al dreaq, si in plus sunt racit. Noroc ca nu trecea nici o masina, ca m-ar fi facut afis.
Ma duc eu spre Kaufland cu Loganul meu by Renault. Brrrr brrrmm poc fassss brrrrr. Ocolesc gropile, apar altele, tot mai dese si mai adanci. La un moment dat am vrut sa cobor si sa ma asigur ca nu am gresit drumul si nu ma aflu in cimitir in perioada recensamantului morbid (eu am inventat termenul, cand o sa ajung in Parlament o sa propun ca la recensamant sa dezgroape si mortii si sa-i numere). In sfarsit ajung la giratoriu. Ma incadrez cu gratia pe care ti-o da o experienta indelungata pe o masina fara servodirectie, si ma trezesc in parcarea personalului. Ok, am vrut sa vad daca au loc destul. Invidiosule.
Ma intorc si ajung in parcarea magazinului. Care e plina. Ultra-plina. Mega-giga-catraliono-plina. Vad un loc liber la handicapati, dar in ultima clipa imi amintesc ca nu vreau sa fiu recunoscut si parchez langa un tomberon deja plin cu scarbosenii.
Am smuls un carucior in care ar fi incaput toti pensionarii de la Azilul de batrani din oras si o sticla de vodca si m-am introdus in supercomercialul stabiliment.
Frate, odata intrat in infernul ala, te-ai ars! E cu sens unic, mergi in acelasi pas cu multimea. Am avut vecini foarte diversi de-a lungul drumului, unul cu caciula de miel pe cap chiar a pus un bidon cu ceva in caruciorul meu, apoi si-a dat seama ca nu-s nevasta-sa, ea avand ceva mai putin par pe figura ca subsemnatul, si a corectat eroarea, nechezand ca un cal primavara pe un camp cu viorele.
Eram zapacit, ametit, dezorientat. In jurul meu vedeam mutre transpirate, dinti de aur, muci, baticuri, cojoace, ma inconjurau mirosuri de ciorapi flausati, basini, balega de oaie, insecticid, eram stropit de saliva gurilor vorbitoare care mitraliau fragmente de conversatii in urechile mele murdare (nu ma spal in urechi ca sa nu imi intre apa in creier si sa nu devin idiot): "cî i-am dat la vacî ș-o cherit...", "și faaași, uăi Vasîli?! Hăăă...", "o baut tăț banii, porcu' draculu, chișa-m-aș în sticlili lui...", "ie casitofonu ăla, bă prostuli...", "mamîîî, uiti, ari șî cacauîîî...", si tot asa.
Am observat o chestie interesanta: cu cat orasul in care exista un supermarket este mai mic, cu atat haosul este mai mare. Intr-un oras mare vei vedea clienti linistiti, mergand regulamentar pe partea dreapta, asigurandu-se inainte de viraje, mergand cu un fel de prestanta, chiar daca au doar castraveti murati in taraboanta. Pe cand la Kauflandul din Radauti... gizas...
La un moment dat mi-am dorit sa am o sabie laser la mine. Toata multimea aia era setata sa ma scoata din minti. Oamenii mergeau in toate directiile, se ciocneau, isi ciocneau carucioarele, tartacutele, mirosurile. Unul se oprea brusc, ca lipit cu Superglue, si ramanea asa, in mijlocul cararii. Cand sa manevrez tancul meu plin cu biscuiti si conserve, ca sa-l ocolesc, omul pornea la fel de brusc cum se oprise, drept in directia in care viram eu. Printre rafturi era crima si pedeapsa: carucioarele erau aranjate ca dupa bombardament. Nici zece ingineri japonezi nu ar fi putut sa creeze o blocada atat de eficienta ca maimutoii aia. De cateva ori m-am intalnit cu un tip care mi-a ramas pe retina ca un cacat de musca pe sticla de lampa: un tip inalt, slab, cu un fes gri cu dunga alba orizontala, cu un pulover gri si cu blugi spalaciti, umbland de colo-colo cu o galeata transparenta din plastic plina cu portocale. Privirea lui disperata scruta multimea. Mersul lui sovaielnic crea ambuteiaje printre tarani si mine, care eram intre tarani.
L-am vazut de vreo patru ori. Ultima oara ne-am intalnit la o intersectie de rafturi, unde s-a trezit blocat intre patru carucioare, intre care si al meu. Atunci probabil ceva s-a rupt in sufletul lui, pentru ca l-am vazut asezand cu grija intr-un colt galeata aia nenorocita plina cu portocale, apoi a iesit in spatiul relativ liber, a privit iar in zarea magazinului si a rostit cu vocea gatuita de emotie... sau de altceva, dar fara nici o urma de accent: "Futu-ți morții mă-tii!"
Atunci mi-am dat seama de greseala pe care o facuse tipul: nefericitul venise impreuna cu nevasta-sa si se ratacise!
La casierie, o tipa cu accent de Ardeal m-a intrebat: "Totul a fost in regula?". Am privit-o fara nici o expresie pe chip, am luat bonul si am iesit spre parcare, iar in gand fredonam monoton: "Futu-ți morții mă-tii!"
Ningea. Am pornit masina si am privit un timp fulgii. Apoi am oftat si am plecat acasa la mine.
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
duminică, 15 iulie 2012
vineri, 29 iunie 2012
29.06.2012
...totul se transforma.
Filosofic vorbind, dragostea e o boala.
Daca ne raportam in timp, dragostea este un sentiment acut, care dispare mai incet sau mai repede, dupa caz, lasand in urma o umbra de amintire, sau de mila.
Totusi, uneori, dragostea poate fi o boala cronica. Foarte rar, dar se intampla.
Se numeste dragoste statornica.
E una din cele mai crude boli, tocmai pentru ca este atat de rara.
Leacul poate fi gasit doar la cel/cea care a declansat-o, acea persoana suferind, la randu-i, de aceasta boala.
Problema e ca, de cele mai multe ori, persoana s-a vindecat deja, pentru ca forma bolii a fost acuta.
Filosofic vorbind, dragostea e o boala.
Daca ne raportam in timp, dragostea este un sentiment acut, care dispare mai incet sau mai repede, dupa caz, lasand in urma o umbra de amintire, sau de mila.
Totusi, uneori, dragostea poate fi o boala cronica. Foarte rar, dar se intampla.
Se numeste dragoste statornica.
E una din cele mai crude boli, tocmai pentru ca este atat de rara.
Leacul poate fi gasit doar la cel/cea care a declansat-o, acea persoana suferind, la randu-i, de aceasta boala.
Problema e ca, de cele mai multe ori, persoana s-a vindecat deja, pentru ca forma bolii a fost acuta.
duminică, 6 mai 2012
sâmbătă, 24 martie 2012
vineri, 23 martie 2012
Soda!
Alaltaieri am avut treaba la o intstitutie de stat din romania, din aia cu functionari platiti din banii mei. Bine, si din ai tai.
O doamna (amabila, de altfel) imi cere o copie dupa cartea de identitate. Desigur ca nu aveam la mine. Desigur ca in respectiva institutie nu exista copiator. Nu-i nimic, cunosc orasul, in apropiere se afla un mic magazin cu maturi, lopeti, var, linoleu de pus pe masa din bucatarie (eee, ori suntem domni, ori nu mai suntem), cuie, bidinele, galeti de tabla. Intre toate aceste produse zace la loc de cinste, intr-un colt, un copiator. Cam murdar, cam uzat, dar care isi face treaba. Cred ca o face de frica, pentru ca manipulatoarea lui este o femeie fatala de vreo 58 de ani, un metru saizeci, o suta patruzeci si cinci de kilograme si cu batic cu floricele pe cap.
In celalalt colt zace barbatul manipulatoarei, dupa expresia nenorocita care se citeste pe figura lui de om rabdator. Numara ceva si-i explica unui client cu sacosa de rafie:
-Zero virgula cinspe. Cu cinci lei iei treizeci si cinci.
Dracu sa ma ia, mie-mi da cu virgula, dar imi inghit curiozitatea, pentru ca ma apropii de copiator. In fata mea, un pustan de vreo 30 de ani (maaama, ce-a trecut timpul, cu vreo noua ani in urma eram si eu pustan...).
Manipulatoarea arunca un ochi galben pe hartia pustanului si-i zice, amabila, cu glas de bariton:
-Da-o 'ncoa!
Baiatul se fastaceste si-i intinde hartia.
Manipulatoarea o indreapta cu podul palmei, isi linge un deget cu care verifica sa nu cumva sa fie doua foi lipite, o preseaza in dracovenie si scoate o copie.
Apoi, la fel de amabila, ii paseaza copia si originalul baiatului si articuleaza:
-Douazeci de bani.
Baiatul se uita imprejur, apoi, parca avand o revelatie, striga:
-Soda!
-Ce?! face manipulatoarea.
-Am adus soda caustica, trebuie sa mi-o platiti! zice pustiul.
Dupa tejghea, barbatul numara ceva, mormaind: ojdoi... nijdoi... harjoi... mirjoi..
Manipulatoarea a izbucnit intr-un ras galgait.
Eu m-am luminat: pustiul trebuie sa fie un furnizor.
Am intins cartea de identitate:
- Una, va rog.
I-am dat un leu, fara sa mai cer restul. Iesind, am auzit-o pe manipulatoare:
-Lasa, nu-i nimic, data viitoare scadem de pe factura.
Barbatul mormaia in continuare: horjnoo... mijnoo... drenjnoo...
Afara soarele stralucea printre blocuri. Am asteptat sa treaca o masina, apoi am traversat.
Miercurea ma insotea, fluierand, tragand dupa ea un carut plin cu primavara.
O doamna (amabila, de altfel) imi cere o copie dupa cartea de identitate. Desigur ca nu aveam la mine. Desigur ca in respectiva institutie nu exista copiator. Nu-i nimic, cunosc orasul, in apropiere se afla un mic magazin cu maturi, lopeti, var, linoleu de pus pe masa din bucatarie (eee, ori suntem domni, ori nu mai suntem), cuie, bidinele, galeti de tabla. Intre toate aceste produse zace la loc de cinste, intr-un colt, un copiator. Cam murdar, cam uzat, dar care isi face treaba. Cred ca o face de frica, pentru ca manipulatoarea lui este o femeie fatala de vreo 58 de ani, un metru saizeci, o suta patruzeci si cinci de kilograme si cu batic cu floricele pe cap.
In celalalt colt zace barbatul manipulatoarei, dupa expresia nenorocita care se citeste pe figura lui de om rabdator. Numara ceva si-i explica unui client cu sacosa de rafie:
-Zero virgula cinspe. Cu cinci lei iei treizeci si cinci.
Dracu sa ma ia, mie-mi da cu virgula, dar imi inghit curiozitatea, pentru ca ma apropii de copiator. In fata mea, un pustan de vreo 30 de ani (maaama, ce-a trecut timpul, cu vreo noua ani in urma eram si eu pustan...).
Manipulatoarea arunca un ochi galben pe hartia pustanului si-i zice, amabila, cu glas de bariton:
-Da-o 'ncoa!
Baiatul se fastaceste si-i intinde hartia.
Manipulatoarea o indreapta cu podul palmei, isi linge un deget cu care verifica sa nu cumva sa fie doua foi lipite, o preseaza in dracovenie si scoate o copie.
Apoi, la fel de amabila, ii paseaza copia si originalul baiatului si articuleaza:
-Douazeci de bani.
Baiatul se uita imprejur, apoi, parca avand o revelatie, striga:
-Soda!
-Ce?! face manipulatoarea.
-Am adus soda caustica, trebuie sa mi-o platiti! zice pustiul.
Dupa tejghea, barbatul numara ceva, mormaind: ojdoi... nijdoi... harjoi... mirjoi..
Manipulatoarea a izbucnit intr-un ras galgait.
Eu m-am luminat: pustiul trebuie sa fie un furnizor.
Am intins cartea de identitate:
- Una, va rog.
I-am dat un leu, fara sa mai cer restul. Iesind, am auzit-o pe manipulatoare:
-Lasa, nu-i nimic, data viitoare scadem de pe factura.
Barbatul mormaia in continuare: horjnoo... mijnoo... drenjnoo...
Afara soarele stralucea printre blocuri. Am asteptat sa treaca o masina, apoi am traversat.
Miercurea ma insotea, fluierand, tragand dupa ea un carut plin cu primavara.
vineri, 27 ianuarie 2012
Poze nasoale
 |
| 1 Catedrala din Radauti |
 |
| 2 Moara Dracilor (chiar asa se cheama) |
 |
| 3 Coada la pontoane |
 |
| 4 Spre Cacica |
 |
| 5 Pe drumul spre Cacica |
 |
| 6 Biserica polona de la Cacica |
 |
| 7 Sondorii-minieri |
 |
| 8 Salina Cacica |
 |
| 9 In salina |
 |
| 10 Scari in salina |
 |
| 11 O bucata de copilarie de-a mea |
 |
| 12 Sarme de curent |
 |
| 13 Macro cu buruieni |
 |
| 14 Lujer de sculatica |
 |
| 15 Scrot uscat |
 |
| 16 Mesteacan alb |
 |
| 17 Nuc cu visin si cu scara |
 |
| 18 Parc in Radauti |
 |
| 19 Floare (culoarea nu e modificata in photoshop) |
 |
| 20 Tyranosaurus Rex versiunea mini |
 |
| 21 Copaci cu gaura |
 |
| 22 Pe chilia de la Putna |
 |
| 23 De pe chilia de la Putna |
 |
| 24 Kawabird langa cumpana |
 |
| 25 Cal-putere |
 |
| 26 Biblioteca mea inundata |
 |
| 27 Strada mea inundata |
 |
| 28 Apus de soare |
 |
| 29 Sucevita |
 |
| 30 Ponpieru monteaza curentul (e o poveste mai lunga...) |
 |
| 31 Ma bag in furtuna |
 |
| 32 La semafor in Radauti |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)