...nici in amonte...
... nici in fata mea.
Daca tot nu a venit nici o moara, m-am carat de acolo si am tot mers, pana cand am ajuns la o fantana arteziana din lemn.
Ne-am adapat si am stat sa ne odihnim, privind spre
Depresiunea Radautilor,
Sub cerul albastru, mai ceva ca sangele lui Radu Duda.
Pana la urma, am facut si doua poze: cu masca...
...si fara masca.
Destul pentru azi. Oprim motoarele.
Ştiam eu că se va întâmpla să te mai văd cândva, vreodată, călător în marea sufletelor acestei minunate şi fascinante lumi virtuale.
RăspundețiȘtergereCorec.
RăspundețiȘtergereCu mască, fără mască - îmi aduci aminte de copilărieee! Era o emisiune tv. :p
RăspundețiȘtergereÎmi place mult şi imaginea cu tine şi fîntîna în ceaţă şi prim planul în pietriş.
Pe cînd un "jurnal de călătorie" foto din turul Europei?
Ai hranit pestii?
RăspundețiȘtergereÎncă nu, dar o să-i hrănesc. :p
RăspundețiȘtergerePoza trinitara: tu, moto si fantana are o expresivitate aparte :)
RăspundețiȘtergerePai ce sa zic Garg.....nastrusnica moara aia, s-o fi mutat si ei cu afacerile ca pe vremea lu Sadoveanu nu exista 24% Acum....daca ar veni macar niste diguri bune si lumea ar fi multumita.......
Sa vina orice, numai sa nu vina cu tot cu apa. Eu mi-am facut plinul pentru urmatorii 4800 de ani-lumina.
RăspundețiȘtergere