02

Well, in zilele ce au trecut de la inceperea noului an, m-a cuprins o frenezie cinematografica (eu am inventat expresia, trebuie sa o patentez) si am vizualizat filme la intamplare, fara sa tin cont de nici un criteriu. Am vazut filmele: "1408" (mediocru, tot farmecul a fost stricat de "fantomele" semitransparente, parca decupate dintr-un televizor cu lampi), "Sezonul vrajitoarelor" cu Nicolae Cusca (Nicholas Cage), un film destul de inchegat, dar absurd, previzibil si pe alocuri plictisitor, in care freza lui Cage seamana cu un castron cu macaroane, "Captain America", o porcarie de film incredibila, acest film concureaza cu "The Village" pentru primul loc pe podium pentru cel mai prost film .
Am incercat sa vizionez ultimul film din seria "Piratii din Caraibe", dar nu am rezistat decat vreo douazeci de minute, din mai multe cauze, cum ar fi coloana sonora incredibil de enervanta, care se sincronizeaza obsesiv cu fiecare gest al personajelor, cam ca in "Tom si Jerry", din cauza umorului fortat, care aproape ca m-a facut sa plang, usw.
Apoi, chiar inainte sa cad intr-o criza de cretinism cronic din cauza acestor bombardamente vizualo-psihice, am gasit in hard-disk-ul computerului meu un film din 1967, sub semnatura lui Kobayashi Masaki, "Samurai rebellion".
A fost un medicament, o adevarata incantare, o demonstratie de arta cinematografica sublima, care m-a deconectat, m-a fermecat si m-a facut sa admir si mai mult Japonia, cu tot ce inseamna ea.
Si care m-a facut sa sterg din hard-disk o multime de porcarii comerciale.
Concluzia e simpla: evolutia artei cinematografice nu reprezinta neaparat un beneficiu pentru omenire, atata timp cat ea nu este combinata cu o doza de realism, seriozitate, si nu in ultimul rand - bun-simt.

Iata trailerul filmului care m-a vindecat de febra filmelor noi:

01

Am gasit o urma de iarna in munti. E rece si singura, ca panglica drumului care serpuieste inutil, spre nicaieri.

Eclipsa de luna

Dupa cum stie toata lumea, azi se desfasoara o eclipsa totala de luna, sub patronajul Ministerului Turismului. Invitat special: marea vedeta internationala Euleup Unnironsten, din Peru. Margareta Clipa nu a putut sa onoreze invitatia, deoarece e racita, a mancat castraveti.


Fara lipsa de absenta de modestie pot sa spun ca detin unul din cele mai puternice telescoape de amatori care a existat vreodata in lume si in tot judetul. Are distanta focala intre 0.72 si 41.557 (!), diafragma de 1.117 (!!) si blitz pentru ochi rosii incorporat (!!!).

Cu ajutorul acestui megatelescop am capturat instantanee din timpul eclipsei.

Din cauza unor clauze contractuale dintre mine si Observatorul Federal Suprem din Oklahoma, impreuna cu Universitatea Astronomica din Barracuda, nu pot sa expun pe blocul meu decat o singura telescopofotografie.

Datorita nervilor mei de otel nici macar nu a fost nevoie sa folosesc trepiedul (oricum l-am imprumutat unui vecin care isi zugraveste casa).

Engioi.

 

Completare: Alea doua de jos sunt faruri de masina.

Minuta de muzica

Scoal', ca s-a dus.

Bate un vant care-ti smulge parul din cap. Nori grei strabat perspectiva superioara a vizibilitatii.
Echipament nu prea mai posed, o parte s-a rupt prin frecare cu asfaltul, alta s-a distrus la inundatie, iar ce mi-a mai ramas e o chestie mai mult de iesit in oras (noaptea, ca nu cumva sa fiu vazut).
Da' nu conteaza, azi am chef sa ma plimb. Kawa-bird abia asteapta si ea, desi nu zice nimic.
Bocanci, pantaloni, tricou, geaca, manusi, cagula, casca, rucsac, telefon, portofel, aparat, benzina.
Directia: unde-s norii mai ai dreaq. Numai asa, de-al dreaq. Ca-s eu al dreaq, Doamne iarta-ma, ca vorbesc prostii in fata manastirii.
Sucevita.

 Peste drum de manastire, norii se uita la mine din varful dealului cu nume obscen: Furcoiu.

 Fac si eu o poza, fara sa Furcoiu, si ma duc mai departe.

 Ai dreaq nori, s-au tinut dupa mine.

 Daca privesti cu atentie, in departare nu se vede Raraul.

 Sunt congelat, desi nu recunosc. Un amic, Oti, care s-a nimerit pe acolo, mi-a facut aceasta... hai sa-i zicem poza.

 Nori, copaci, copaci taiati, munti, ia sa ma tirez de-aici.

M-am oprit intr-o curba sa pasc niste iarba. Kawa-bird nu protesteaza.

 Daca tot nu protesteaza, facem o poza impreuna.

 De-acum drumul coboara. Coboram si noi cu el si nu ma mai opresc pana la locul de unde imi incasez banii in fiecare luna.

 Incerc sa conving gagica sa-mi dea o cafea fierbinte pe datorie. Nu reusesc, desigur.

Drumurile asteapta, doar timpul se grabeste. Voi gasi o formula prin care sa le imbin pe cele doua in avantajul meu. In curand.

Ajunge pentru azi. Oprim motoarele.

Pauza...

...de ploaie.

Oprim motoarele.

Nu venea nici o moara pe Siret

 ...Nici in aval...

  ...nici in amonte...

 ... nici in fata mea.

Daca tot nu a venit nici o moara, m-am carat de acolo si am tot mers, pana cand am ajuns la o fantana arteziana din lemn.

 Ne-am adapat si am stat sa ne odihnim, privind spre

Depresiunea Radautilor,

 Sub cerul albastru, mai ceva ca sangele lui Radu Duda.

 Pana la urma, am facut si doua poze: cu masca...

...si fara masca.








Destul pentru azi. Oprim motoarele.

Raid Putna via Voitinel - Vicov

Drumul e curat, placut uscat, cerul e numai bun iar muntii asteapta.

Kawa-bird mi-a facut o poza cu oglinda. Ma mir ca nu a crapat. Oglinda, nu kawa.

Incotro mergem?
"Incolo, spre munti."

De ce te uiti la mine cu ochi straini si goi?

Gata, trebuie sa iau initiativa. Am abandonat aparatul foto pe marginea drumului, iar el, de ciuda, mi-a facut poza asta.

Un camp intre niste dealuri, fara cai si fara vaci. Si fara oi.

Am ajuns iar la chilie. Doar asa, ca sa fiu sigur ca nu au demolat-o astia.

Pe aici e fain de urcat cu ATV-ul.

Brazii coboara sa se adape.

O poza artistica. Se poate observa disperarea cu care ma tin de stanca.

Nu stiu ce-i aici, dar nu conteaza, si-asa nu citeste nimeni.

Aparatul s-a tinut dupa mine si mi-a mai facut o poza.

Chilia - vedere din profil.

Tot chilia. Tot din profil.








Gata pe azi. Oprim motoarele.

30 mai

E vara in toata regula, m-am bronzat ca tractoristii, in forma de tricou cu maneca scurta.
Kawa-bird a fost bolnava. Mergea intr-un singur plaman. Am incercat tot: bobine de inductie, fise, bujii, carburatoare. Canci. Plamanul (pistonul, that is) stang nu mergea bine.
Azi am gasit hiba: centralina.
Am schimbat-o cu una pe care o aveam in buzunar, cu totul intamplator, si acum kawa-bird e ca 9.

Sa ma bucur de ea, vreau. Si ma voi.

kawa-bird

Dupa multe peripetii, din care cea mai nasoala a fost celebra inundatie din vara trecuta, kawa-bird a mea a scos iar farurile la soare.
Ta-daaaaaaaaaaa!