vineri, 27 ianuarie 2012

Poze nasoale

1 Catedrala din Radauti

2 Moara Dracilor (chiar asa se cheama)

3 Coada la pontoane

4 Spre Cacica

5 Pe drumul spre Cacica

6 Biserica polona de la Cacica

7 Sondorii-minieri

8 Salina Cacica

9 In salina

10 Scari in salina

11 O bucata de copilarie de-a mea

12 Sarme de curent

13 Macro cu buruieni

14 Lujer de sculatica

15 Scrot uscat

16 Mesteacan alb

17 Nuc cu visin si cu scara

18 Parc in Radauti

19 Floare (culoarea nu e modificata in photoshop)

20 Tyranosaurus Rex versiunea mini

21 Copaci cu gaura

22 Pe chilia de la Putna

23 De pe chilia de la Putna

24 Kawabird langa cumpana

25 Cal-putere

26 Biblioteca mea inundata

27 Strada mea inundata

28 Apus de soare

29 Sucevita

30 Ponpieru monteaza curentul (e o poveste mai lunga...)

31 Ma bag in furtuna

32 La semafor in Radauti

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Recenzie pentru un vis neimplinit



Din start vreau sa fie clar ca, desi ma pricep la istorie (vezi cea mai veche postare de pe blog), prefer sa ma asez la o distanta sigura de ea. De istorie, adica. Stii, cum ar veni ca iti place tirul cu arcul, dar preferi sa nu fii pe post de tinta.

Aceasta carte mi-a fost daruita de catre autorul ei si reprezinta, alaturi de inca vreo cateva carti primite de la autori sau de la prieteni (merci, Pomo!), un nou inceput pentru biblioteca mea, distrusa in totalitate de inundatiile din vara lui 2010.

Pe Alexandru Bunescu nu am avut onoarea sa-l cunosc personal, ci doar pe un forum de discutii. L-as putea caracteriza ca pe un tanar ambitios, inteligent, incisiv, extrem de serios, uneori exploziv. El a fost cel care a hotarat ca merit un exemplar din opera lui, lucru pentru care ii multumesc si cu aceasta ocazie.

Despre Alexandru Macedon s-au scris mii si mii de pagini, viata lui glorioasa si uimitoare a fost disecata necontenit, de la moartea lui si pana in zilele noastre.  La prima vedere s-ar parea ca nu a mai ramas nimic de spus despre acest personaj, si totusi... aceasta carte mi-a contrazis afirmatia de mai sus.

Inca de la inceputul lecturii, m-a atras stilul concis si argumentat, stil care s-a mentinut constant pana la sfarsitul cartii, autorul reusind cu succes sa reziste tentatiei de a trece de la biografie la beletristica, lucru laudabil, daca ne gandim cat de incarcat de legenda si de mituri este personajul Alexandru.

Printr-un soi de magie, autorul se transpune in timpul marelui imparat, se transforma in cel mai fidel credincios al sau, il insoteste in campanii, in vise, in nazuinte. Naratiunea nu se poticneste in nici un punct, ea decurge cursiv, sigur, exact. Impresia de ansamblu este ca autorul cartii chiar a fost prezent acolo, sau ca sufletul sau a intrat in rezonanta cu spiritul lui Alexandru Macedon.

De-a lungul relatarii evenimentelor, autorul intercaleaza pe alocuri pareri personale despre unele aspecte controversate ale vietii lui Alexandru, dar o face intr-un mod decent, modest chiar, bazandu-se pe o bibliografie serioasa, care cuprinde scrieri de la Plutarh, Flavius Arrianus sau Aulus Gellius, pana la autori moderni, cum ar fi Alexandru Suceveanu, Peter Green, Brian Bosworth sau John Maxwell O'Brien.

Una peste alta, pot sa afirm cu toata convingerea ca lucrarea "Alexandru - Imperiul unui vis neimplinit" este o scriere valoroasa, o biografie construita in asa fel incat sa poata fi usor urmarita si inteleasa nu doar de catre specialisti, dar si de catre publicul larg (al carui sef sunt eu, ca e blogul meu), o prezentare succinta, dar deloc superficiala, un debut excelent pentru tanarul autor.

Din pacate pentru voi, tirajul redus al cartii va obliga sa-mi dati dreptate, pentru ca e foarte probabil sa nu gasiti cartea in nici o librarie. Asta e, ghinionul vostru.
A mea nu o dau nici mort, ca are autograful autorului.

Destul pentru azi. Oprim motoarele.

vineri, 13 ianuarie 2012

joi, 12 ianuarie 2012

02

Well, in zilele ce au trecut de la inceperea noului an, m-a cuprins o frenezie cinematografica (eu am inventat expresia, trebuie sa o patentez) si am vizualizat filme la intamplare, fara sa tin cont de nici un criteriu. Am vazut filmele: "1408" (mediocru, tot farmecul a fost stricat de "fantomele" semitransparente, parca decupate dintr-un televizor cu lampi), "Sezonul vrajitoarelor" cu Nicolae Cusca (Nicholas Cage), un film destul de inchegat, dar absurd, previzibil si pe alocuri plictisitor, in care freza lui Cage seamana cu un castron cu macaroane, "Captain America", o porcarie de film incredibila, acest film concureaza cu "The Village" pentru primul loc pe podium pentru cel mai prost film .
Am incercat sa vizionez ultimul film din seria "Piratii din Caraibe", dar nu am rezistat decat vreo douazeci de minute, din mai multe cauze, cum ar fi coloana sonora incredibil de enervanta, care se sincronizeaza obsesiv cu fiecare gest al personajelor, cam ca in "Tom si Jerry", din cauza umorului fortat, care aproape ca m-a facut sa plang, usw.
Apoi, chiar inainte sa cad intr-o criza de cretinism cronic din cauza acestor bombardamente vizualo-psihice, am gasit in hard-disk-ul computerului meu un film din 1967, sub semnatura lui Kobayashi Masaki, "Samurai rebellion".
A fost un medicament, o adevarata incantare, o demonstratie de arta cinematografica sublima, care m-a deconectat, m-a fermecat si m-a facut sa admir si mai mult Japonia, cu tot ce inseamna ea.
Si care m-a facut sa sterg din hard-disk o multime de porcarii comerciale.
Concluzia e simpla: evolutia artei cinematografice nu reprezinta neaparat un beneficiu pentru omenire, atata timp cat ea nu este combinata cu o doza de realism, seriozitate, si nu in ultimul rand - bun-simt.

Iata trailerul filmului care m-a vindecat de febra filmelor noi:

luni, 9 ianuarie 2012

01

Am gasit o urma de iarna in munti. E rece si singura, ca panglica drumului care serpuieste inutil, spre nicaieri.


miercuri, 15 iunie 2011

Eclipsa de luna

Dupa cum stie toata lumea, azi se desfasoara o eclipsa totala de luna, sub patronajul Ministerului Turismului. Invitat special: marea vedeta internationala Euleup Unnironsten, din Peru. Margareta Clipa nu a putut sa onoreze invitatia, deoarece e racita, a mancat castraveti.


Fara lipsa de absenta de modestie pot sa spun ca detin unul din cele mai puternice telescoape de amatori care a existat vreodata in lume si in tot judetul. Are distanta focala intre 0.72 si 41.557 (!), diafragma de 1.117 (!!) si blitz pentru ochi rosii incorporat (!!!).

Cu ajutorul acestui megatelescop am capturat instantanee din timpul eclipsei.

Din cauza unor clauze contractuale dintre mine si Observatorul Federal Suprem din Oklahoma, impreuna cu Universitatea Astronomica din Barracuda, nu pot sa expun pe blocul meu decat o singura telescopofotografie.

Datorita nervilor mei de otel nici macar nu a fost nevoie sa folosesc trepiedul (oricum l-am imprumutat unui vecin care isi zugraveste casa).

Engioi.
 
Completare: Alea doua de jos sunt faruri de masina.

duminică, 12 iunie 2011

Minuta de muzica


Scoal', ca s-a dus.

Bate un vant care-ti smulge parul din cap. Nori grei strabat perspectiva superioara a vizibilitatii.
Echipament nu prea mai posed, o parte s-a rupt prin frecare cu asfaltul, alta s-a distrus la inundatie, iar ce mi-a mai ramas e o chestie mai mult de iesit in oras (noaptea, ca nu cumva sa fiu vazut).
Da' nu conteaza, azi am chef sa ma plimb. Kawa-bird abia asteapta si ea, desi nu zice nimic.
Bocanci, pantaloni, tricou, geaca, manusi, cagula, casca, rucsac, telefon, portofel, aparat, benzina.
Directia: unde-s norii mai ai dreaq. Numai asa, de-al dreaq. Ca-s eu al dreaq, Doamne iarta-ma, ca vorbesc prostii in fata manastirii.
Sucevita.
 Peste drum de manastire, norii se uita la mine din varful dealului cu nume obscen: Furcoiu.
 Fac si eu o poza, fara sa Furcoiu, si ma duc mai departe.
 Ai dreaq nori, s-au tinut dupa mine.
 Daca privesti cu atentie, in departare nu se vede Raraul.
 Sunt congelat, desi nu recunosc. Un amic, Oti, care s-a nimerit pe acolo, mi-a facut aceasta... hai sa-i zicem poza.
 Nori, copaci, copaci taiati, munti, ia sa ma tirez de-aici.

M-am oprit intr-o curba sa pasc niste iarba. Kawa-bird nu protesteaza.

 Daca tot nu protesteaza, facem o poza impreuna.
 De-acum drumul coboara. Coboram si noi cu el si nu ma mai opresc pana la locul de unde imi incasez banii in fiecare luna.

 Incerc sa conving gagica sa-mi dea o cafea fierbinte pe datorie. Nu reusesc, desigur.

Drumurile asteapta, doar timpul se grabeste. Voi gasi o formula prin care sa le imbin pe cele doua in avantajul meu. In curand.

Ajunge pentru azi. Oprim motoarele.

joi, 9 iunie 2011

Pauza...

...de ploaie.

Oprim motoarele.

marți, 7 iunie 2011

Nu venea nici o moara pe Siret

 ...Nici in aval...
  ...nici in amonte...
 ... nici in fata mea.

Daca tot nu a venit nici o moara, m-am carat de acolo si am tot mers, pana cand am ajuns la o fantana arteziana din lemn.




 Ne-am adapat si am stat sa ne odihnim, privind spre
Depresiunea Radautilor,






 Sub cerul albastru, mai ceva ca sangele lui Radu Duda.
 Pana la urma, am facut si doua poze: cu masca...
...si fara masca.








Destul pentru azi. Oprim motoarele.